Satul se numește Cochirleanca și e în triunghiul mort dintre Buzau, Ramnic si Braila, intr-una din regiunile din cele mai izolate din Romania, desi e aproape de centrul geometric al tarii… Pina la Revolutie, a existat un singur telefon in sat, cel de la primarie, care de cind il știu era cu manivelă, ca in filmele interbelice, iar primarul racnea, învârtind spasmodic manivela: “Alo, județul!…”
Gardul din spate, aici în poză, e gardul Vădanei… Vădana îi spunea tot satul vecinei șchioape, care în ciuda șchiopiei ei trăise cu un om bogat. Șchiopăta pentru că, pe când era mică și umbla încă în patru labe, ai ei o uitaseră în curte cu porcii, iar un porc îi morfolise călcâiul.
Ne-a dat roțile, peste care am pus o ladă de cartofi, în care ladă am instalat două teletubbies, dintre care una era soră-mea.
Satul n-avea asfalt (deși Buzaul e doar la 20 km), iar electricitatea a fost introdusa când am împlinit 13 ani, adica prin anii 1970… alaltăieri… Toata copilaria am citit la lampă. Iarna, pentru ca nu există macar o colina pe distante de sute de kilometri, ninge acolo și bate viscolul cu saptamanile, iar satele raman rupte de lume. Multe au fost iernile in care dimineata nu puteam iesi din casa din cauza zapezii.
Intr-o asemenea societate claustrofobica, unicul loc social este crâșma din sat… E singurul spațiu in care satenii se intalnesc zilnic, e singurul punct de interactiune colectiva… Crâșma tine loc de piata centrala, “village green”, maidan si stalp de tortura…
De aceea m-a scandalizat când, în iarna lui 2012, ipocritul de prefect de Buzău, un demagog nesimtit, l-a plimbat cu mașina pe premierul efemer de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu, ca să-i arate că în satele înzăpezite, unde trebuia adusă armata pentru scos zăpada, se tăiaseră deja pârtii spre crâșmă. A zis atunci acea Iudă de prefect: “Primele drumuri accesibile după viscol, prin sate, au fost cele spre cârciumi. I-am arătat şi premierului, din maşină.“
In realitate, știa foarte bine irodul că fără crâșmă un sat e mort, incremenit in entități autonome si necomunicante… Crâșma e inima si băşica satului… Satenii care croiseră mai intai drum prin zapada spre crasma stiau ce fac…
Satul Cochirleanca, judetul Buzău, așadar… Satul meu natal. Unul din cele mai sinistre locuri de pe planeta. Nici un relief pe sute de kilometri, pina la “apa mortilor”… Vin prost, țărani banuitori, biserică cu acoperiș de tablă.
Dar Vădana… s-a întâmplat așa: după ce ne-a dat roțile și lada de cartofi goală în care am instalat două teletubbies, printre care soră-mea, m-a chemat la ea în casă și mi-a arătat fofoloanca. N-a făcut de fapt decât să-și ridice șorțul.
— Uite, mi-a zis, desfăcându-se fără grație în fața copilului care eram. Uite, așa e.
Văzându-mă paralizat, mut, a mai zis, deja descurajată:
— Dacă vrei, îți arăt călcâiul.
Cum tăceam, aproape dușmănos, dușmănie din neștiință, s-a uitat afară prin geam la teltubbies și lada cu cartofi pe roți.
— Bine, du-te, a zis.
Era tristă și roșie și buhăită.
Cum ieșeam tăcut, m-a oprit și mi-a zis:
— Stai să-ți fac un cadou, frumosule.
Mi-a dat un pachețel amorf, carnețele și cărțulii putrezite.
— De la bărbatu-miu, a zis.
Adult, după ce Vădana dispăruse până și din memoria popii, am descoperit că posedam o mică arhivă legionară: carnete de membri si de cotizatii, cantece si legaminte, jurnalul unui sef de cuib…
Carnetele au adnotări zilnice si tulburatoare, ale bărbatului Vădanei, datate scrupulos si ținute fara abateri:
“Astazi imi propun sa fiu disciplinat pentru tara si Capitan”…
“Atacurile de vrajmasie impotriva tarii si Capitanului trebuiesc inregistrate, cu numele persoanelor si adreselee lor…”
“Promit sa nu mai beau fara masura…”
Ma uit la oamenii din Cochirleanca, toți votanți USL in masă, dupa ce au fost toți comuniști, iar mai inainte legionari, iar mai inainte…
De-acolo vin…
——-
Cf. și:
O parabolă basarabeană…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2014/09/21/o-parabola-basarabeana/
Despre legionari am mai scris aici :
Obscenitatea poeziei patriotice (din nou despre Radu Gyr)…
Radu Gyr, “noua dreaptă” și ingenuitatea în politica românească…
si
„Ridică-te, Gheorghe“, Ezra Pound și falsa ingenuitate in politică
http://www.europalibera.org/content/article/24767555.html
Filed under: Babel, Bestiariu, Dacopatie, Țigani, Istoria Șamanismului Românescu, Paraphernalia, Rituri noi
