Zilele trecute, slujba de priveghi pentru mama în biserica aceea din Buzău a curs foarte frumos și neteatral, popii oficiind netulburați, deși fuseseră anunțați că noi suntem atei în familie și că facem acum priveghi și înmormântare, cu sacerdoți nepompoși și răbdători, doar pentru că mama ar fi dorit-o.
La ieșire, pe trepte, unul din preoți s-a oprit și mi-a spus zâmbind:
— “Astăzi v-a murit mama.”
— “Nu astăzi, ieri”, l-am corectat nedumerit.
Cum mă examina, surâzând blând, am înlemnit pricepând deodată că el îmi cita de fapt din prefața lui Radu Paraschivescu a cărții mele Miros de roșcată amară. Scrie acolo Paraschivescu:
“ Prima mea amintire cu Dan Alexe scoate capul din anul când satisfăceam stagiul militar, pe când el, mizerabilul, nu ne satisfăcea defel. Îl văd că se apropie cu un aer de inocenţă adamică, îşi împlântă ochii în ai mei şi-mi declară fără inflexiuni în glas:
— Astăzi a murit mama.
Dau să-l consolez, dar ceva mă opreşte. Nu pare dărâmat, deşi e la vârsta la care un atare necaz sapă adânc. Mă căznesc să respir normal, iar el adaugă:
— Sau poate ieri. Nu mai ţin minte.
Hotărât lucru, ceva e în neregulă aici. Habar n-are pe ce lume trăieşte, bietul băiat. Dar cum naiba o fi trecut de vizita medicală de la comisariatul militar? Însă chiar în secunda când mă decid să îngân o formulă de condoleanţe, mă graţiază cu un surâs de carnasieră sătulă:
— Aşa începe Străinul lui Camus…”
— “Da, v-am citit cartea”, mi-a confirmat surâzând tânărul preot.
— “Și nu v-au scandalizat cele de acolo?”
— “Lumea aceasta e un perpetuu scandal”, mi-a aruncat, ca formulă de despărțire, părintele.
Atâta naturalețe m-a lăsat gânditor. Nu suficient ca să trec la credință, dar îndeajuns ca să admir un om tânăr atât de abil.
Iar coliva era delicioasă.
Filed under: Babel, Bestiariu, Cinema, Dacopatie, Istoria Șamanismului Românescu, Paraphernalia
