”Jug“, unul din cei mai arhaici și productivi termeni indo-europeni, prezent din preistorie până astăzi în toate branșele familiei, ar putea fi una din cheile rezolvării iritantei enigme a originii indo-europenilor. ”Jug“ ar putea aduce dovada că strămoșii europenilor, îndienilor și iranienilor de astăzi s-au răspândit pornind dintr-o regiune din vecinătatea Caucazului și că proto-indo-europenii au fost în contact atât cu caucazienii din nord, cât și cu cei din sudul masivului.
Termenul este extrem de arhaic și e remarcabil prin regularitatea corespondențelor sale de la o familie de limbi la alta:
In hitită iúkan, în sanscrita vedică युग (yugá, care înseamnă jug, dar și: pereche; yoga vine de la aceeași rădăcină cu jugul, în sensul de uniune), greaca veche ζυγόν (zugόn), latină iugum, gotică juk (germ. Joch), slavona de biserică igo, lituaniană jungas, etc. Într-atât de veche și productivă a fost această rădăcină, încât a supraviețuit productiv până astăzi în sensul de a (re)uni ceva sau pe cineva, ca sub un “jug”, într-o formă “con-jugală”… precum în lituaniana modernă, care atunci când a trebuit să găsească un corespondent pentru o “Uniune” politică, precum în Uniunea Europeană, a folosit vechea rădăcină jug-/jung-: Europos Są-junga…
Gamkrelidze și Ivanov, în impresionanta lor sumă lingvistică Limba indo-europeană și indo-europenii (Индоевропейский язык и индоевропейцы, Tbilisi, 1984) au restructurat în mod convingător sistemul fonetic acceptat în general al proto-indo-europenei făcând să corespundă consoanele sonore (b, g, d) cu așa-numitele ejective caucaziene, care sînt niște guturale surde (p‘, t‘, q‘, acesta din urmă sunând precum semiticul emfatic q). Din această perspectivă nouă, faimoasa lege a lui Grimm a alunecării consonantice în proto-germană (”Lautvershiebung“), prin care ni s-a spus că sonorele din indo-europeană au devenit surde în germanică (cf. lat. iug-um – got. juk) își pierde orice relevanță: germana (și armeana) se arată a fi cele mai arhaice și conservatoare fonetic, mai apropiate de fonetica limbilor caucaziene, în vreme ce celelalte branșe ale familiei indo-europene au inovat întărind guturala surdă q‘ în g. Rădăcina devine astfel: *juq‘ -, și nu*jug-, aşa cum a fost acceptat până acum.
Din limbile indo-europene, termenul a trecut, cu rădăcina în forma sa sonoră, ca un împrumut arhaic în limbile Caucazului de sud (limbile kartveliene): în georgiană uγel, mingreliană uγu, svană uγwa.
Etimologiile indo-europene propuse tradițional sunt neconvingătoare și de formă circulară, precum: ”de la verbul *yeug- (a uni, a aduce împreună)“. Aici o comparație, nemaiefectuată până acum, cu limbile caucaziene de nord-est, care nu sînt înrudite cu cele kartveliene din sud, aduce o soluție posibilă.
Cecena, precum și limbile din Daghestan (care prezintă o diversitate la fel de mare ca întreaga familie indo-europeană), prezintă o rară particularitate: e vorba de ”limbi cu clase nominale“. Toate cuvintele lexicului sunt împărțite în felurite clase nominale ce corespund genurilor noastre gramaticale. Acolo însă unde limbile indo-europene prezintă un maximum de trei genuri, cecena de pildă are șase. În general, însă, regula e de patru. Apartenența la o clasă este foarte des indicată printr-o serie de prefixe ce precedă rădăcina: v- indică masculinitatea, precum în: vasha = frate; y- indică feminitatea, precum în yisha = soră, în vreme ce neutrele, se repartizează în clasele marcate prin b- și d- la inițială, permițând astfel formarea unor seturi de temeni de la o singură rădăcină. Seria de prefixe inițiale v-, y-, b-, d- se aplică de asemenea verbelor și adjectivelor, care își schimbă astfel inițiala în funcție de genul (clasa nominală) a substantivului pe care îl definesc.
Ansamblul produce astfel o mașinărie gramaticală greoaie, dar previzibilă, precum și un corp lexical ușor de analizat. De la rădăcina -q‘-, care acoperă atât sensul de “a separa”, cât și de “a reuni”, cecena formează astfel seria lexicală vuq‘, yuq‘, buq‘, duq‘: astfel, duq‘ și vuq‘ desemnează în general ”jugul“; yuq‘ înseamnă ”mijloc“, sau ”pereche“… buq‘ e șira spinării la oameni și animale, sau creasta unui munte…
Seria cecenă este extrem de productivă, yuq‘ fiind termenul cel mai folosit, și, pe lângă diferite valențe verbale cu sensuri care merg de la a ”reuni“ la ”a combina“ sau”a pune în mijloc“ (cf. și în latină serie de derivați de la jugum > con-jugare, sub-jugare, etc., sau yoga –uniune– în sanscrită de la aceeași rădăcină), yuq‘ poate avea și valențe temporale: în cecenă se spune yuq‘-yuq‘a = din vreme în vreme, din timp în timp, în mod periodic, exact cum în sanscrită yugá mai însemna și ”perioadă de timp“, în paralel cu ”jug“); și, foarte important dintr-un punct de vedere socio-cultural este sensul de a se căsători ”a merge sub același jug“: De aici în latină con-iux, soț, soție, (combinați sub același jug con-jug-al), noțiunea fiind formulată la fel în georgiana veche: me-uγle = soț, soție.
Similitudinile morfologice și semantice între cecenul (și daghestanezul) yuq‘ pe de o parte, indo-europeanul *yuq‘ pe de alta sunt prea sistematice, coerente și simetrice pentru a fi datorate hazardului. De remarcat în subjuganta teorie e faptul că rădăcina *yuq‘- nu se explică morfologic în indo-europeană, pe când în cecenă și limbile din Daghestan ea e doar o parte din seria formată cu ajutorul indicatorilor de clase nominale y-, v-, b-, d-.
Ipoteza formulată aici este așadar că termenul a fost împrumutat de proto-indo-europeni, înainte de momentul răspândirii lor, de la nord-caucazieni… odată cu unealta desemnată, ”jugul“, precum și cu toate ariile semantice adiacente.
—
Cf. pentru lecturi ulterioare:
Arci și indo-europeana : posibil contact preistoric in Caucaz…
– De nurii norei (preistoria cuvintelor)…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/11/27/de-nurii-norei-preistoria-cuvintelor/
– Olimpiada de la Soci pe locul unui genocid uitat…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2014/02/08/olimpiada-de-la-soci-pe-locul-unui-genocid-uitat/
– Anatolia și Caucazul : leagănul primitiv al indo-europenilor – demonstrația lingvistică…
– Mitologia nedorită a Crimeei și Caucazului
http://cabalinkabul.wordpress.com/2014/05/03/mitologia-nedorita-a-crimeei-si-caucazului/
“
Filed under: Dacopatie, English, ISLAM, Linguistics, Paraphernalia
