Hail, Caesar! (2016)
De: Ethan & Joel Coen
Cu: Josh Brolin, George Clooney, Alden Ehrenreich, Ralph Fiennes, Tilda Swinton, Scarlett Johanssont, etc, etc…
—————-
Nominalizat la Oscar 2017 pentru Best production design…
La începutul aceltului ultim film al fraților Coen, cu o cohortă din cei mai mari actori de la Hollywood în minuscule roluri de camee, Josh Brolin, care joacă rolul principal, fiind el fixerul magic al Hollywoodului, merge să se spovedească, asa cum o va face enervant si repetitiv de-a lungul filmului ca să-i spună preotului excedat si obosit că și-a înșelat nevasta: a fumat in ascuns.
Aceasta stupidă glumă de liceu dă tonul filmului. Spectatorul îndrăzneț care va merge sa vadă aceasta oroare de plicticoșenie trebuie sa afle din start (desi acesta nu e un spoiler) că totul va fi așa in acest film dezlânat si răsuflat si plicticos ca o imitație a Coenilor despre Coeni.
Sigur, am detestat întotdeauna The Big Lebowski, acea caricatură de caricatură, dar aici Coenii nu mai reușesc nici măcar sa vina cu gaguri originale. Știm, da, înainte de a merge la film, ca e un omagiu adus Hollywoodului anilor 1950-1960, pe fond de maccarthysm si obsesie cu comunismul, cand actorii de la Hollywood se denunțau unii pe alții ca ar fi simpatizanți comuniști. Da, George Clooney face un John Wayne comic pe alocuri. Da, il imita pe John Wayne ca centurion roman pe Golgota, in fața lui Isus, in acea superproducție “The Greatest Story Ever Told” (1965): –“Yeaaah, truly, this maaan was the son of Gawd”…
Sunt cateva coregrafii frumoase, o serie de mărunte aluzii culturale (ideologul comuniștilor care il răpesc pe Clooney este Marcuse), dar ansamblul scenariului e leneș și nestructurat si neevolutiv, cu nesfărșite sketchuri nelegate intre ele si personaje care la un moment dar dispar definitiv.
Fanii fără imaginatie vor clama întotdeauna că “așa e stIlul” fraților Coen. Există o sectă umilă și supusă care acceptă orice la acești manipulatori, la fel cum există secta descreierată si neinteresantă a inconditionalilor lui Tarantino. Cu aceștia nu se poate dialoga, ei sunt ca figuranții din Life of Brian de Monty Python: indiferent ce papuc ar pierde profetul, e tot o minune.
E in competitie la Best production design cu Arrival și La La Land.
Cf.:
